| 1.
|
IPOTEC'A, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. - Din fr. hypoth'equer. Sursă
: DEX'98
( 15597)
- gall |
| |
| 2.
|
IPOT'ECĂ, ipoteci, s.f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îsi plăteste în termen datoria. - Din fr. hypoth`eque. Sursă
: DEX'98
( 15601)
- gall |
| |
| 3.
|
IPOT'ECĂ s. (JUR.) (pop.) zălog. (Are o ~ pe casă.)
Sursă
: Sinonime
(188253)
- siveco |
| |
| 4.
|
IPOTEC'A vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
Sursă
: Sinonime
(188250)
- siveco |
| |
| 5.
|
ipotec'a vb., ind. prez. 1 sg. ipotech'ez, 3 sg. si pl. ipoteche'ază; conj. prez. 3 sg. si pl. ipotech'eze
Sursă
: DOR
(254364)
- siveco |
| |
| 6.
|
ipot'ecă s. f., g.-d. art. ipot'ecii; pl. ipot'eci
Sursă
: DOR
(254368)
- siveco |
| |
| 7.
|
IPOT'E//CĂ ~ci f. Garanţie acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparţine debitorului. /<fr. hypoth'eque, lat. hypoteca
Sursă
: NODEX
(339267)
- siveco |
| |
| 8.
|
A IPOTE//C'A ~ch'ez tranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypoth'equer
Sursă
: NODEX
(339266)
- siveco |
| |
|
|